Abstract
Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic complex cu evoluţie severă care în ciuda tratamentului complex şi complet conduce la distrucţie miocardică cu progresia bolii. Insuficienţa cardiacă a fost clasificata in funcţie de fracţia de ejecţie (FE) în: insuficienţa cardiacă cu FE păstrată şi insuficienţa cardiacă cu FE redusă.
Insuficienţa cardiacă cronică progresează prin scăderea continuă a eficienţei functiei de pompă, remodelare miocardică şi dilataţie cardiacă, retenţie de hidrosalina (sindrom cardiorenal) modulată de axa cardio-renală pe calea mecanismelor neurohormonale: sistemul nervos simpatic, sistemul renină-angiotensină-aldosteron, sistemul arginin-vasopresina, endotelina, peptidele natriuretice.