Abstract
Introducere. Arteriopatia obliterantă a membrelor inferioare (AOMI) reprezintă consecinţa afectării aterosclerotice a arterelor distale, cu o prevalenţă crescută în special în rândul pacienţilor de gen masculin. Prezentarea clinică este variabilă, de la prezenţa clasică a claudicaţiei intermitente şi până la apariţia semnelor clinice de ischemie acută la nivelul membrelor inferioare. Diagnosticul este stabilit în cele mai multe cazuri pe baza indicelui gleznă-braţ cu o valoare sub 0,9. Managementul terapeutic are drept deziderate principale reducerea riscului de apariţie a unui eveniment acut cardiovascular, îmbunătăţirea statusului functional şi prevenirea declinului fizic şi psihic deopotrivă. Recuperarea cardiovasculară joacă un rol important, având implicaţii prognostice pe termen scurt şi lung.
Materiale şi metode. Studiul prezentat în lucrarea de faţă este unui descriptiv, retrospectiv, bazat pe un lot de 70 de pacienţi diagnosticaţi cu AOMI care au fost evaluaţi în cadrul Clinicii de Recuperare Cardiovasculară. Au fost constituite două loturi, în funcţie de prezenţa sau nu a claudicaţiei intermitente (60 pacienţi, respectiv 10 pacienţi).
Rezultate. Analiza statistică a inclus o varietate de parametri demografici, clinico-paraclinici şi terapeutici deopotrivă, urmărind să se evidenţieze factorii cu impact asupra apariţiei şi progresiei claudicaţiei intermitente şi, implicit, efectul acestora asupra prognosticului pe termen lung. Genul masculin, fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, prezenţa bypass-ului aortocoronarian în antecedente şi profilul lipidic modificat sunt parametri semnificativi statistic în studiul prezentat.
Concluzii. Evoluţia AOMI este marcată de simptomatologie şi de corecţia factorilor de risc prezenţi, recuperarea cardiovasculară asigurând la aceşti pacienţi îmbunătăţirea statusului functional şi creşterea calităţii vieţii.